Păcate…de palat.

Dragii vinului,

Un astfel de titlu ne poate duce cu gândul la vreun soi de intrigă de la Palat. Un palat oarecare, poate fi un palat din din secolul XVI sau Palatul Parlamentului – că tot e de actualitate, din păcate- sau un palat dintr-o poveste.

Dar nu despre astfel de palate si păcate vreau să vă scriu câteva vorbe, ci despre ciocolată. Ciocolata este un păcat de palat, recunoaștem sau nu! 🙂 Știm acum și despre ce palat vorbim, nu? Știu că nu sunt primul care scrie despre ciocolată și probabil că mulți dintre voi aveți deja cunoștințele pe care eu le voi așterne mai jos. Însă mi s-au părut interesante câteva aspecte și am zis să „dau” cu ele în public.

Neobositul Cristofor Columb a făcut prima încercare de promovare a boabelor de cacao, undeva în Europa, cică la început de 1500, însă fără succes, deoarece nu prea știa lumea cu ce se mănâncă boabele astea. 17 ani mai târziu H. Cortez, un conchistador spaniol, a descoperit că aztecii fac o băutură rece din aceste boabe, descoperire pe care a dus-o în Spania , unde a și rămas secretă timp de două secole. Cam egoiști spaniolii la vremea aceea. 🙂 În acest timp au îmbunătățit rețeta, adăugându-i trestie de zahăr, vanilie și servind-o caldă. Abia la jumătatea lui 1800 ciocolata avea sa devină ce știm și savurăm astăzi. Ciudat, nu? Deși cu o istorie lungă de plantare a arborelui de cacao, ciocolata în sine nu are atât de mulți ani precum ne așteptam. Eu, cel putin. 😉

Acum, care e legătura cu vinul? Un motiv ar putea fi că îmi place ciocolata. Că am și eu palatul meu, deh. Alt motiv ar fi că asocierea vinului cu ciocolata, pe cât pare de complexă, pe atât este de interesantă și exaltantă pentru palat.

Este considerată o combinație cu mai multe fațete: există aceia care numesc vinul și ciocolata hrana zeilor, cei care le văd ca o ispită pură, cei care înalță aspectele afrodiziace și cei care se gândesc la calorii.

Este declarată, pe de o parte, de către mulți somelieri „old label”o căsătorie dificilă, încă imposibilă și denumită combinația ideală de către alți somelieri mai curajoși, numind ciocolata sufletul pereche pentru vin, dat fiind că ambele sunt rezultatul unei fermentări, a strugurilor de vin și a boabelor de cacao pentru ciocolată.

La fel ca vinul, ciocolata are o gamă largă de arome și texturi. Învățarea de a aprecia nuanțele și complexitatea aromei celor două produse și de a afla cum să le combinați cel mai bine poate deveni, fără îndoială, un hobby plăcut. Iată câteva reguli de bază recomandate de somelieri – cei curajoși – pentru a le gusta în cel mai bun mod.

• nu alegeți o ciocolată mai dulce decât vinul, altfel acesta din urmă va fi amar.
• cu cât este mai întunecată ciocolata, cu atât mai întunecat trebuie să fie vinul și, dacă doriți să gustați mai multe tipuri de ciocolată în ordine, începeți cu cea cu lapte și alba, apoi mergeți la ciocolată intensă, cele foarte întunecate și amare. Faceți același lucru și cu vinurile.
• evitați vinurile cu prea multă aciditate și puțin corp, alegeți vinuri cu o structură deosebită, complexe, intense și persistente, cu taninuri elegante. (exemplu: vin Pavel Merlot cu ciocolată neagră 55%)

Dacă cele așternute mai sus vi s-au părut interesante, nu rămâne decât să vă urez degustări cât mai curajoase și pline de arome.

Dacă nu vi s-a părut interesant, pot să spun doar ” Lets eat some chocolates with our wine” și sigur o să vă schimbați părerea.

Cu drag, Pavel. Vinul Pavel. 😉